Dacă criteriul este rațiunea, atunci ce folos are trimiterea profeților?
5:16 Playlist: https://www.youtube.com/playlist?list=PL3hRi89YhwZab1XoxgaK4kCw4VjGF8qfL
În al treilea număr din această serie de discuții am explicat că pentru a distinge între corect și greșit, nu avem altă bază decât rațiunea, și dacă ne bazăm și avem încredere în altceva, este cu permisiunea și judecata rațiunii. Acolo am spus că ceea ce este defectuos este conștientizarea și informațiile noastre, nu puterea care identifică și evaluează sursele sigure de cunoaștere.
Nu știm multe adevăruri; dar Dumnezeu ne-a dat rațiunea pentru ca prin ea să extragem informații valide și prin această cale să ajungem la mai multă știință și cunoaștere. Faptul că luăm în serios posibilitatea trimiterii unui mesaj de la Dumnezeu este și pentru că știm că dacă un cuvânt este cu adevărat de la Dumnezeu, conține cea mai credibilă conștientizare.
Prin urmare, dacă învățăturile cuiva care pretinde profeția au fost compatibile cu rațiunea, considerăm pretentia sa ca fiind examinabilă; și dacă caracteristicile sale și conținutul mesajului său creează această încredere în inimă că este trimisul lui Dumnezeu, credem în el și învățăm de la el adevărurile ale căror mistere și aspecte nu le cunoaștem.
Argumentele logice ne spun că Dumnezeu cunoaște toate secretele existenței și căile perfecțiunii și fericirii omului, și dacă trimite un mesaj și o poruncă, chiar dacă nu îi cunoaștem înțelepciunea, trebuie să îl acceptăm cu suflet și inimă și să ascultăm; dar important este să fi identificat corect mesajul lui Dumnezeu pentru a nu atribui conținut irațional lui Dumnezeu.