Cu progresul științei, rămâne Dumnezeu?
4:15 Playlist: https://www.youtube.com/playlist?list=PL3hRi89YhwZab1XoxgaK4kCw4VjGF8qfL
Dovezile arată că frica și ignoranța au fost printre motivațiile efective asupra credinței străbunilor în chestiuni metafizice. Pentru că necunoașterea factorilor naturali ai evenimentelor i-a determinat pe mulți să considere Dumnezeu sau zeii ca sursă și refugiu pentru aceste fenomene.
Dar odată cu clarificarea rolului proceselor materiale, treptat s-a redus din domeniul dominației discuțiilor teologice și puterea științei a crescut; până în punctul în care astăzi o parte semnificativă a noii generații consideră abandonarea credințelor metafizice ca semn al creșterii gândirii și cunoașterii.
Dar trebuie să fim atenți ca opoziția față de o idee incorectă să nu ne prindă în capcana unei alte erori. Da, zeul care umple găurile și care doar repară golurile cunoașterii este un zeu iluzoriu și trebuie să consideram îndepărtarea lui ca un semn bun; dar realitatea pe care am ajuns să o cunoaștem cu argumente logice nu este un asemenea zeu.
Zeul pe care l-am cunoscut ca sprijin al existenței și nu ca o ființă alături de alți factori influenți este creatorul cauzelor văzute și ascunse ale lumii; prin urmare, dezvăluirea misterelor naturii nu doar că nu îi strâmtează arena, ci dezvăluie colțuri din măreția și știința lui fără sfârșit.